Reacţiile celor din jur contează. Pentru unii mai mult, pentru alţii mai puţin. Pentru unii depinde de cine sunt aceşti “cei din jur”. E vorba de oameni apropiaţi, de cunoştinţe sau de necunoscuţi? Eu pun destul de mult preţ şi pe ceea ce fac oamenii mai puţin apropiaţi de mine, sau apropaţi numai spaţial, conjunctural. Fie pentru că vreau să mă simt integrat (şi e normal, fiecare are această nevoie), fie pentru că îmi doresc să interacţionez (din nou, nu cred că sunt singurul, mai ales dacă e vorba de un loc special pentru aşa ceva). Dar mulţi oameni au un fel extraodinar de a te face să te simţi ciudat, nu credeţi? De parcă ar urma nişte sfaturi ca acestea:
1. don’t present yourself, unless you are forced to
2. when you see me and remember we talked in the past, but forgot who I actually am, try to look in another direction and pretend you didn’t even notice me. neither did I!
3. don’t talk to new people, events aren’t made for this
4. if you have forgotten my name, wait until you hear someone else calling me, though it might take a few days
5. stare at me or analyze me as if I wouldn’t notice
6. don’t present me to you friends, I don’t think they care who I am either
7. make me see how less you care about what I’ve got to say each time you have the occasion
8. don’t even think about being polite. nobody gives a shit about it, anyway
9. don’t ask me what am I passionate about. let’s talk about weather, please
10. fuck the empathy
(cine n-a simţit aşa?)