Muzeul Naţional de Istorie Naturală

Am fost acum câteva zile la muzeul “Grigore Antipa”. Recunosc - fiindu-mi foarte ruşine - că e prima dată când îl vizitez. Cu toate că nu arată minunat, căci sălile, ca mai în toate muzeele româneşti, nu sunt aranjate chiar în cel mai plăcut mod, e un loc interesant pentru o zi în care te decizi să faci ceva inedit.

Felul în care exponatele sunt aranjate îţi dă impresia că totul e înghesuit, că dacă tot le aveau, trebuia să le pună şi pe ele acolo, undeva. Nu i se acordă fiecărui obiect destulă importanţă (poate din lipsă de spaţiu). Ceea ce nu-mi place este că se încearcă o modernizare a sălilor, dar care este mai mult mimată. Globul pământesc care se învârte cum intri într-una din primele încăperi e destul de jalnic (dacă nu ai mai puţin de 12 ani). Peştera artificială care uneşte la un moment dat 2 coridoare ar fi minunată dacă înăuntru s-ar afla expuse mai multe lucruri şi dacă ar fi luminate subtil. Dacă toate camerele ar fi uşor întunecate, iar vitrinele luminate, cred că, pe lângă originalitatea ideii, oamenii ar fi şi mult mai atenţi la ceea ce este prezentat acolo.

Dar oamenii abia se abţin să nu trecă peste panglicile care despart holurile… Oricum, dacă reuşeşti să treci cu vederea aceste părţi oarecum negative, la care se adauga şi felul cum muzeul arata pe afară, totul este absolut fascinant. La un preţ rezonabil obţii câteva ore în care, după ce cobori în adâncurile timpului şi ale pământului începi uşor să urci spre ceea ce Terra înseamnă astăzi şi ajungi să fii uimit de complexitatea acestei lumi pe care adesea nu ne obosim s-o protejăm.

Tot privind, te gândeşti la un moment dat că, deşi există poate de 2, 3, sau poate chiar de 100 ori mai multe specii decât sunt expuse în acele vitrine, munca celor care şi-au dedicat viaţa spre a le găsi şi a le face cunoscute publicului larg. Entuziasmul celor care voiau ca şi cei ce aranjează fie cifre, fie litere zi de zi, să vadă ce ascunde aceasta lume, sunt demne de a fi remarcate măcar într-un blog oarecare ca acesta.

Respect oamenii care au luptat pentru ţara asta şi respect faptul că, deşi indirect, cineva s-a gândit că într-o zi eu voi păşi acolo şi voi fi martor la firimituri din istoria Pământului.