2007, anul

2007 va fi un an tare complicat. Aşa cred eu.

Va fi complicat pentru că România este oficial membră a U.E. Iar noi încă nu am înţeles că trebuie să fim nu fericiţi, ci mândri pentru acest lucru. România va fi o ţară cu drepturi depline dar şi una cu îndatoriri depline. Vom avea aceleaşi drepturi (sau aproape aceleaşi, pentru început) ca si francezii, danezii, olandezii, spaniolii şi celelalte popoare ce conturează harta Uniunii. Dar vom avea şi aceleaşi îndatoriri ca acestea. Le vom putea, oare, duce?

Eu unul sunt un pic speriat de 2007 din punctul acesta de vedere.Uniunea Europeană presupune profesionalism, responsabilitate, respect, identitate culturala si unicitate. U.E. nu are nevoie de imitatori, de plagiatori, de neserioşi, de eterogenitate. Harta Uniunii nu trebuie privită ca o reprezentare a ţărilor membre, delimitate de banale linii imaginare. Statele se deosebesc prin culoare. Fiecare popor îşi are nuanţele sale. Fiecare străluceşte altfel, unic, pentru că numai astfel “culorile” se vor păstra.Uniunea e ca o cutie de acuarele care încearcă să-şi recapete toate nuanţele, dispersate cândva de războaie, concepţii fără sens, idealuri greşite. Iar România este una dintre culorile care s-au pierdut în urmă cu ceva timp. E ca o culoare uscată, râncedă, uitată, pe care pensula umedă nu a mai atins-o de mult. Europa ne va ajuta să-i redăm strălucirea, dar numai noi putem şti ce fel de apă va putea străpunge coaja ce i-a estompat farmecul. Şi trebuie să vrem. Trebuie să învăţăm să ne iubim ţara. Ştiu că sună cumva…Şi ştiu că mi-a fost teamă să folosesc cuvinte ca patriotism sau patrie. Mă intreb de ce au căpătat o conotaţie naţionalistă. Iar naţionalismul este adesea asociat comunismului…dar a-ţi iubi ţara, deci a te iubi pe tine, nu e un lucru desuet.

Dacă vreodată voi uita de ce Romania e o culoare frumoasă, sau dacă mă voi îndoi de asta, îi voi întreba pe cei pe urmele paşilor cărora calc acum.