Oameni şi idei

Într-o zi
am plecat să-mi caut ideile.
Le-am căutat mult…
Le-am căutat
şi când le-am găsit
nu mai păreau ele.
Păreau a nu mai fi ale mele.
Păreau…
Abia se zăreau.
Şi când nu le mai vedeam
le ghiceam.
Sau măcar încercam.
El mi-a spus :
- Oamenii sunt propriile lor idei,
chiar dacă nu seamănă cu ei.
Fiecare se gândeşte pe sine.
Gândeşte-te întâi pe tine.
Dar nu uita să te gândeşti,
pe urmă, şi la mine…