Povestea cu zmeiele
martie 5, 2007
Povestea cu zmeiele mi-a venit în minte cam acum un an. Stăteam şi mă uitam la o emisiune pe un canal străin, cu nişte puşti care învăţau să înalţe zmeie. Era tare fain cum căutau mai întâi un loc cu vânt bun, iar apoi le lansau. Şi se ridicau aşa libere!
Apoi mi-am adus aminte de ceva ce citisem într-o carte, cum că oamenii seamănă cu ceea ce fac. Şi mi-am dat seama că oamenii seamănă atât de mult cu zmeele. Pentru că zmeiele sunt libere atunci când zboară. Dar, chiar şi atunci, ele rămân legate de pământ, prin sfoara pe care o ţine în mână cel care le mânuieşte. Dacă cineva le-ar tăia sfoara, s-ar prăbuşi la pământ, nu ar zbura şi mai mult, nu ar fi şi mai libere. Aşa sunt şi oamenii. Oricât de liberi, de fericiţi am fi, dacă nu rămânem ancoraţi în realitate, suferim. Pentru că realitatea e singura care ne oferă stabilitate. Realitatea sau cineva, care să ne ţină “sfoara” strâns şi să nu cădem. Aşa sunt oamenii, ca nişte zmeie colorate diferit.
Lasă un Răspuns