acum 20 de ani…

Acum 20 de ani… eu abia eram gata să împlinesc o zi. Acum şirul zilelor s-a pierdut. Nu contează că le adunăm şi le numim ani. Viaţa nu trece în ani. Viaţa trece în clipe, în zile importante. În momente speciale. Când te gândeşti la trecut, îţi aminteşti mai ales clipele frumoase.

Au trecut deja 20 de ani… îmi spuneam azi-noapte, pe la ora 2, când încercam să înţeleg. Să mă înţeleg. Să văd încotro mă îndrept. Şi nu am reuşit să găsesc nimic concret. Doar că viaţa seamană cu oraşele. Străzile se încâlcesc şi se pierd prin locuri străine mereu. Chiar şi cele cunoscute sunt, de fapt, atât de vagi… Şi mergând pe ele, adesea apuci pe alte căi. Adesea alte idei îţi vin mergând undeva. Uneori te sui într-un autobuz care te duce în alt loc decât voiai. Şi drumurile duc mereu undeva. Chiar şi cele înfundate. Poate că, de fapt, atunci când drumul se închide, trebuie să te opreşti şi să intri în cea mai apropiată casă. Dacă acolo stă ascuns sensul tău? Încearcă să faci lucruri la întâmplare şi lasă-le să capete sens.

Îmi doresc atât: ca orice s-ar întâmpla, orice aş face, oriunde-aş merge, să întâlnesc oameni speciali. Şi visul ăsta mi s-a tot împlinit până acum…

De ziua mea am primit cele mai frumoase daruri: vorbele, gândurile, îmbrăţişările celor dragi mie. Şi cadouri :), care mi-au plăcut foarte mult şi de care voi avea mare grijă. Vreau să vă mulţumesc celor care-mi sunteţi şi vă sunt . Pupici :* .