Către mine

Fugeam
de clipe tăiate-n
pietre şi pervazuri vechi.
Fugeam de seri uitate.
De case şi de amintiri
pătate
cu cerneală ştearsă.

Şi mi-era frig!
Şi aş fi adormit un pic.
… dar eu fugeam de timp.
Şi-atât voiam să nu mă schimb!

Dar fuga însăşi
m-a schimbat şi m-a uitat.
Şi-acum sunt iarăşi eu.
Alt eu.
Doar eu.
Şi nu mai fug… de mine.