«
»

Timpul

La început nu a fost nimic.
Apoi, nimicul a visat cifra zero.
Cifra zero a visat cifra unu,
iar cifra unu a visat alte cifre
şi cifrele între ele.
Până-ntr-o zi,
când nimicul m-a visat pe mine;
i-a visat pe el şi pe ea
şi te-a visat pe tine.
Şi noi ne-am visat între noi.

Apoi, mult mai apoi,
nimicul s-a plictisit să viseze…
şi a început să numere: unu, doi…

Această înregistrare a fost postată pe 15 iunie, 2007 la 11:57 am şi este pusă în categoria Versuri . poţi urmări orice răspunsuri la acest material prin feed-ul lui RSS 2.0 You can leave a response, or trackback from your own site.

4 Răspunsuri sa “Timpul”

  1. Lucia Spune:
    15 iunie, 2007 la 7:27 pm

    Paul, nu stiu ce sau cine te inspira…. nici nu conteaza si nici nu vreau sa stiu. Vreau doar sa-ti spun ca aceste versuri au “trezit” multe amintiri si emotii pe care le credeam pierdute, uitate… si e tare placut :)

    Răspunde
  2. pauldumitru Spune:
    18 iunie, 2007 la 10:39 am

    :) Lucia, nici eu nu ştiu sigur de unde vine inspiraţia. poate că nici măcar nu e inspiraţie, ci o stare de spirit.

    mă bucur că ai regăsit în versurile astea ceva cunoscut ţie. recunosc că feedbackul celor care citesc este cel mai plăcut lucru care i se poate întâmpla unui blogger :) , iar eu acum mă simt bine că m-am hotărât să postez rândurile de mai sus.

    Răspunde
  3. puff Spune:
    27 iunie, 2007 la 3:47 pm

    ma uimesti de fiecare data cu sensibilitatea ta:*ai un suflet extraordinar si cel mai frumos e ca il imparti cu noi!

    Răspunde
  4. pauldumitru Spune:
    27 iunie, 2007 la 4:18 pm

    n-aş putea să ţin totul pentru mine :)

    ideea e că blogul meu nu e un blog unde să intri zi de zi neapărat, ci unul unde să intri ca să regăseşti ceea ce toţi ne străduim atât de mult şi atât de des să ascundem

    Răspunde

Lasă un Răspuns