Detaşat

Într-o zi
m-am trezit adormit…
Era aproape de sfârşit.
Ceasul nu sunase,
nimeni nu mă sculase.
Iar eu dormeam liniştit,
visând că poate m-am trezit.

Lumea toata mişca,
în patru se rupea,
spre ideea de infinit,
spre raza de sfarşit.
Soarele strălucea,
dar era mai mult noapte
decât zi era.
Era seară, poate.
Iar prin grădini,
printre case, mirosea a moarte…
Şi a petreceri mirosea.
Suflarea încerca să se distreze,
ultima clipă s-o păstreze.
Era un dans stâlcit,
o mişcare fără sens…
Iar eu dormeam liniştit.