atât de târziu…
iulie 4, 2007
E aproape ora 4,00 dimineaţa. Sau noaptea… Nu ştiu cui aparaţine acest moment mai mult. Nu ştiu în ce colţuri se ascund alte gânduri.
Cine mai aude lătratul îndepărtat al câinilor? Sau zgomotele rare şi înfundate ale maşinilor ce trec răzleţ pe strada din apropiere, crăpând pentru un moment liniştea profundă dar fragilă a nopţii.
Cel mai pregnant se aude ticăitul sacadat al ceasului albastru, de birou, în contrast cu liniştea sufletului de lângă mine. O linişte care pare ruptă din noaptea de afară, întreruptă din când în când de sunetul mătăsos al picioarelor goale, care se mişcă unul peste celălalt, într-o unduire somnoroasă a trupului. Atât de naturală, atât de dulce…
Încerc un sentiment ciudat de aparentă singurătate, privind în golul adânc al întunericului spre gânduri şi vise agăţate de alte clipe şi de alte stele decât cele care clipesc acum pe cer. Şi pentru că e doar o aparentă singurătate, mă cufund în mirosul dulce al sufletului de lângă mine, trezind un foşnet scurt de picioare şi un zâmbet.
E atât de târziu pentru ieri… şi atât de devreme pentru azi…
iulie 6, 2007 at 11:34 pm
uite, acuma bate vantul, strada pe care stau e la fel de pustie ca cea pe care o descrii tu….la mine singuratate e lichida, si parca se descompune si se dezintegreaza in fiecare element din jur….ceasul care ticaie enervant, cartile neterminate, dar si cele neincepute, si alte obiecte…..daca deschid geamul si simt vantul putin rece prin par, am senzatia ca fragmentele de singuratate sunt luate pe sus…si desi astept ca asta sa ma elibereze…..ma apasa urma grea lasata de ele
iulie 9, 2007 at 10:32 am
uneori cred ca singuratatea e doar o impresie. daca vrei poti sa te simti singur si sa exacerbezi sentimentul… daca nu, nu; ar putea fi foarte simplu, nu trebuie decat sa te gandesti la toti oamenii care sunt departe, care fac altceva decat sa stea cu tine in momentul respectiv, sau iti poti aduce aminte de toti cei pe care ii cunosti, sa te bucuri ca i-ai cunoscut si poti chiar suna pe cineva… in general, o voce cunoscuta si simpatica salveaza multe clipe care stau sa moara
iulie 11, 2007 at 12:14 am
Bine, am inteles, ti-ai pus-o, astepti felicitari?
iulie 11, 2007 at 9:10 am
ra, ma bucur ca oamenii vor sa creada ca altii fac ceea ce isi doresc ei sa fi facut :). probabil ca n-as scrie niciodata despre a mi-o pune, lucrurile astea sunt prea faine si prea intime ca sa le imparti cu ceilalti.