Gol

Ce idee!
Şi mă simt aşa pierdut…
Fug încotro apuc, dar e beznă,
e întuneric şi mă sperii!
Cad în prăpastia ce se cască deasupră-mi
şi-abia mă ţin de smocuri de iarbă uscate,
atras de golul etern al cerului,
în care plutesc stele moarte,
aştri uitaţi de timp şi lumină
şi-o gaură neagră pare-a-mi fura,
în nesfârşire, speranţa.
Ce amintire pierdută…