mâine e doar o prelungire a unui posibil astăzi

Mă uimeşte uneori modul în care lucruri dispersate în timp şi spaţiu, lucruri care nu se leagă şi care par a nu avea niciun sens concret ajung, la un moment dat, să se întrepătrundă. Şi, în şirul evenimentelor care curg de la o clipă sau zi la alta, e ciudat cum se potrivesc uneori precum piesele unice ale unui puzzle şi cum alcătuiesc un tot.

Am descoperit că fiecare lucru îşi are locul lui şi nimic din lumea asta nu e fără rost. Mai devreme sau mai târziu, întrebarea „de ce s-a întâmplat asta?” îşi găseşte răspuns. E un lucru tare complex. Important e să ştii cât şi când să aştepţi. Adesea însă, lucrurile capătă sens prea târziu…Sunt uimit de felul cum se aşază lucrurile câteodată. Cum ceea ce fac azi îşi găseşte un rost mâine sau peste ani. Mă întreb dacă există vreun destin şi de multe ori rspunsul care pare să se potrivească este unul afirmativ. În ce măsură suntem liberi să ne construim scările pe care urcăm şi coborâm?

De exemplu, dacă vreau, pot influenţa ziua de mâine aşa încât să fie altfel decât până acum, făcând un lucru nebunesc. Astfel, ecuaţiile s-ar chimba mult. Dar cine îmi spune că nu tocmai aşa trebuia totul să se întâmple, de fapt? Cine îmi poate promite că puterea de a face gesturi fortuite atestă faptul că sunt stăpânul propriei mele vieţi? Am impresia - sau pur şi simplu din frică am ajuns la această concluzie - că este, până la urmă, o combinaţie între puterea propriilor decizii şi un oarecare destin…  oare cât e de important cum este, de fapt?