Mine

Se aude un zgomot surd,
aproape imperceptibil; aproape inexistent…
aproape că nu e zgomot.

E sunetul corplui meu, probabil,
iar corpul meu se aude pe sine şi parcă nu-i vine să se creadă.
Ca un animal care întâlneşte o oglindă
şi nu realizează că el este acelaşi cu proiecţia ciudată din faţa sa.

Se aude un zgomot surd
şi cred că sunt eu.

Dacă îmi apuc încheietura mâinii îmi simt pulsul.
Îmi mişc degetele dar nu simt că le mişc eu
aşa cum nu simt că inima o fac eu să bată.
Sunt eu, dar eu sunt mai mult eu fără să ştiu
şi fără să simt că sunt.
Mă simt mai mult prin celelalte „eu”-uri din jurul meu
şi mă întreb dacă nu cumva sunt mai mult
un alt eu decât eu.