Pe seară am adunat ghinde
octombrie 2, 2007
Da, acum aş vrea să vorbim,
să spargem lumea-n bucăţi şi s-o refacem
mult mai frumoasă.
Să te iau de-o mână şi să te apropii de mine,
iar apoi să-ţi povestesc ce am facut azi.
Lucruri mărunte …
Am să-ţi spun mai întâi cum mi-ai zâmbit de dimineaţă,
dintre cearşafurile albe, înainte să plec.
Te uitai la mine şi fiecare centimetru pătrat de pe faţa ta
îmi zâmbea.
Apoi am plecat. M-am lăsat pradă răcorii
de după uşa de la intrare şi când am ieşit în stradă,
mi-a zâmbit un copil:
un surâs poznaş, de parc-ar fi lumea
doar una din bucăţile de plastilină pe care le-a modelat
la gradiniţă.
Sau poate mai puţin …
Ti-aş mai spune de oameni, de intersecţii,
de lucruri urâte şi frumoase şi ţi-aş urmări
faţa, ca să văd cum reacţionezi.
Apoi m-aş apropia foarte mult de tine
şi când aş începe să vorbesc aproape mi-ai simţi buzele
mişcându-se. Ai simţi când aş zâmbi,
povestindu-ţi că în palmă am ceva pentru tine:
- Pe seară, la întoarcere, am adunat ghinde.
octombrie 7, 2007 at 12:01 am
…iar eu as zambi cu fericirea si curiozitatea naiva si calda a unui copil care primeste jucarii.
si in entuziasmul meu ti-as inchide vorbele cu mangaierea unui deget mic..mic cat o ghinda..
…mutumesc..:”>…
voi fi vazut deja cadoul meu in deschiderea inceata a degetelor tale incalzite de stransoarea pumnului.
si in chicoteli marunte as inveli racoarea diminetii tale cu moliciunea calda a diminetii mele…si ai uita, cu zambete cuminti, de oamenii urati, de strazile reci, de intersectiile pline.
..ai ramane doar cu linistea mea, cu mangaieri si soapte calde de buze cu parfum de dimineti albe..
doar eu n-as fi eu, la fel cum nici tu n-ai fi tu;
ma joc..
octombrie 7, 2007 at 4:45 am
oau, ce comment… I`m a bit stunned
mă bucur să văd că ai simţit sentimentele din spatele cuvintelor