Necunoscută

Ieri m-am trezit într-o altă lume.
Mergeam pe stradă şi te-am văzut străină şi frumoasă.
Îi zâmbeai unui tip îmbrăcat mişto
şi păreai fericită. Vorbeaţi
şi când am trecut pe lângă voi tu te-ai uitat puţin la mine,
cumva tulburată, sau uimită, nu mi-am dat bine seama
şi hainele noastre s-au atins.
Dar era de parcă îţi atinsesem faţa cu degetele, sau parcă mă sărutaseşi în ureche.
Lumea se zguduise un pic, iar culorile nu se mai potriveau
şi mi se părea uşor ciudat.

La un moment dat, după mult timp, m-am uitat înapoi
şi evident că nu mai erai. Erau doar flori orbitoare şi un soare roşu,
trotuarul albastru si un cer care
anunţa o ploaie asfaltică, de toamnă.
Am mai mers apoi. Am mers mult, pe străzi necunoscute şi cu case vechi,
până mi s-a părut că e târziu.

Iar când am ajuns acasă, m-am uitat din nou înapoi
şi evident ca nu erai. Erau doar florile, soarele, trotuarul şi cerul decolorate
şi culorile, ce alergau haotic, împrejur şi peste tot,
rupând florile şi soarele şi trotuarul şi cerul şi
căutându-şi un sens.