Cretă colorată
octombrie 31, 2007
Ştiu că lumea e urâtă de câte ori uit să o fac frumoasă,
pentru că lumea e doar o bucată de ciment,
iar mintea mea, o mână de copil murdară de cretă colorată şi de praf.
Şi dacă eu nu o colorez, nimeni n-o s-o coloreze pentru mine. Nimeni.
Poate doar tu…
… zâmbesc. Ce bine că vorbele şi mâinile tale
mă colorează până şi pe mine uneori!
Mergi să strângem jucăriile?
Lasă un Răspuns