Uşor adormit

Azi, după ce ai plecat, am adormit din nou
şi m-am trezit mult mai târziu, în camera goală şi aproape străină.
Singur.
Şi toate lucrurile dimprejur păreau fugite, plecate,
sau chiar aplecate înspre mine, cumva. Prăbuşite.
Păreau ciudate şi amorfe.
Păreau tu fără acea parte din tine pe care o ştiu eu
şi până şi floarea de plastic din paharul cu pixuri voia să se închidă.
Până şi soarele se chinuia mai mult să intre printre perdele.

M-aş culca din nou, ca să mă trezesc când te întorci, într-o lume vie.