pauldumitru

Sap. E noapte.
Afară plouă şi zgomotul sacadat al ploii se-aude pe streaşina veche.
Prin tavan curg şiroaie în unele locuri, dar nu mă sperii.
Sunt doar încordat.
Îmi pare că încă sunt eu, dar curg încet, odată cu ploaia
şi mă izbesc de streaşina casei; mă scurg printre grinzile ude.

M-am zgâriat, am degetele umflate şi mi se văd venele mâinilior,
dar nu mai simt dureri, nu-ţi face griji. Nu mai simt nimic.
Decât ploaia cum cade pe pielea casei şi tăişul
firelor de iarbă ce răsar de sub unghiile burlanelor.
Strâng din dinţi. Cu fiecare gând rău prind mai multă putere.
Cu fiecare mişcare mai puţin simt.
Până la un moment dat, când mă voi prăbuşi, probabil, de tot.
Mă simt nebun, dar probabil nu sunt, pentru că nu mi-aş da seama.
Sap din ce în ce mai adânc şi mai cu putere. Sar aşchii din pietre.
Cazmaua trozneşte… dar nu mai e mult.
- Rezistă! Rezistă!

Tu mă întrebi mirată de ce…
Îmi sap în suflet o groapă,
ca să-mi îngrop partea de lume bolnavă şi-aprope moartă.

Se face ziuă. Alungă norii cu mâinile tale
şi-nchide-mă în ochiul tău dulce, să mă refac.

N-am de gând să vorbesc despre serile când foarte multe gânduri adunate în timp ies de prin sertare şi nu mă lasă să dorm. Când mă întorc de pe o parte de alta, când mi se pare că perna e prea caldă, sau când nu pot să suport şomoiogul din partea de jos a păturii, creat de la atâta nelinişte. Postez un clip cu un peştişor.

M-a întrebat cineva de ce postez videoclipuri vechi. Păi, e simplu:

1. îmi plac

2. it’s the need of writing and sharing ideas

3. am descoperit de curând o mulţime de trupe care îmi plac foarte mult şi care există de ani buni şi m-am ofticat că nu auzisem nimic despre ele.

Ei bine, după ce m-am dumirit eu că lumea e mare de tot şi există o mulţime de formaţii pe care le ştiu, o mulţime despre care voi afla şi o altă mulţime şi mai mare despre care nu voi şti nimic niciodată, am zis că e foarte fain să intri pe blogul cuiva, să dai un “play” în plictiseală şi să descoperi o formaţie mişto.

Postez muzică mai veche, da. Doar n-o să stau cu ochii pe Beyonce şi cum scoate un clip, pac! şi eu cu el pe blog. Eu postez chestii de calitate . Mă respect! (no offense celor care ascultă Beyonce; deh, nu poţi să le ai pe toate ).

Am ieşit din casă şi m-am încălţat în grabă cu tenişii.
Aveau şireturile nedesfăcute, ca de obicei şi au intrat greu.
Era aproape prânzul.
Mama întindea rufe pe sârmă
şi în curte mirosea uşor a detergent şi a cartofi prăjiţi.
… dar eu aveam altceva în minte.
Am ieşit pe poarta verde şi am fugit pe străzile pustii şi plouate,
cu duzi şi gutui bătrâni şi mirosind a ud,
până m-ai prins tu de-o mână cu mâna ta umedă, uşor emoţionată.
M-ai privit intens, mi-ai şoptit ceva la ureche
şi mi-am dat seama că e timpul să mă opresc.

De la un timp nu prea mai ascult Coldplay. Doar când lucrurile mi se par prea complicate şi simt că nu pot să le descurc. Deşi majoritatea cântecelor au versuri destul de triste, pe mine mă fac de cele mai multe ori să prind viaţă, pentru că sunt simple şi spun lucruri atât de profunde.

Melodia “Don`t panic” îmi place în mod special pentru imaginea simplistă despre lume şi pentru secvenţa din clip când aceasta se închide în sine. În plus, versurile din final au un calm aparte:

“Oh, all that I know
There’s nothing here to run from
‘Cos yeah, everybody here’s got somebody to lean on.”

Coldplay - Don`t panic

De curând am intrat pe un site ca să caut o melodie al cărei titlu îl uitasem şi am găsit multe nume de melodii noi, ceea ce înseamnă că tipii nu stau chiar degeaba prin turnee.

Reclama da mai jos nu mai are nevoie de niciun comentariu. Am căzut pe jos de râs când am văzut-o prima dată. Mă întreb doar unde a fost făcută poza… şi mai ales de către cine