În oraşul meu
ianuarie 14, 2008
Am ieşit din casă şi m-am încălţat în grabă cu tenişii.
Aveau şireturile nedesfăcute, ca de obicei şi au intrat greu.
Era aproape prânzul.
Mama întindea rufe pe sârmă
şi în curte mirosea uşor a detergent şi a cartofi prăjiţi.
… dar eu aveam altceva în minte.
Am ieşit pe poarta verde şi am fugit pe străzile pustii şi plouate,
cu duzi şi gutui bătrâni şi mirosind a ud,
până m-ai prins tu de-o mână cu mâna ta umedă, uşor emoţionată.
M-ai privit intens, mi-ai şoptit ceva la ureche
şi mi-am dat seama că e timpul să mă opresc.
ianuarie 15, 2008 at 10:38 pm
Mare greseala ,Ai sa regreti mai tarziu sau poate nu , Timpul trece si viata ramane la fel… simpla si complexa in acelasi timp…
p.s. Frumoase randurile tale , ca de obicei.
ianuarie 15, 2008 at 10:58 pm
thank you, thank you