pauldumitru

Îmi aduc destul de bine aminte de mine.
Eram un fel de an fără anotimpuri,
sau un fel de mare fără valuri.
Cred că arătam exact ca un om pentru care
lumea a devenit previzibilă
şi pentru care diferenţa dintre azi şi mâine
sunt doar secundele şi orele schimbate.
Nu mai credeam că cineva aşa frumos ca tine
încă mai există
şi mai avem doar o speranţă mică,
pusă bine de tot la presat, într-un caiet de engleză al mamei
de când era studentă.
Am gasit speranţa vara trecută, la un moment dat,
când căutam singur frunze şi flori uscate
prin cărţi,
iar tu m-ai sunat şi m-ai invitat în Herăstrău.