Începutul din noi

Îţi aminteşti cum era totul la început?
Cum toate păreau frumoase şi colorate într-un sens anume?
Răzuiam praf de stele, de pe fiecare stea în parte
şi ne dăruiam unul altuia turtă dulce.
Dansam şi presăram praful împrejur, peste ideile ascuţite
şi peste gândurile care se năşteau unele dintr-altele la nesfârşit,
devenind astfel mai frumoase.
Însă toate jocurile ne-au dus din ce în ce mai departe,
până într-o zi, când ne-am dat seama că aproape uitasem începutul.
Locul de unde pornisem se pierduse departe, în spate,
printre platani şi arţari bătrâni, iar ceaţa se lăsase încet, acoperind totul.
Ne-am uitat un pic înapoi şi împrejur. Ne-am uitat unul la altul.
Apoi, eu te-am luat de mână şi am pornit mai departe.
Începutul e în noi şi acolo va rămâne mereu.