Carneţelul cu spirală

Am găsit de curând un carneţel mai vechi, cu spirală şi foi dictando, pe care obişnuiam să îl port cu mine peste tot. Era pentru cazurile în care îmi venea o idee valoroasă, de moment şi pentru atunci când îmi aduceam aminte de ceva şi nu trebuia să uit. E foarte frustrant când nu îmi notez câte ceva, cu gândul că voi ţine minte, iar peste câteva clipe îmi dau seama că am uitat complet. Deci găsisem soluţia.

Însă micul meu proiect a dat greş, pentru că nu am reuşit să învăţ să scot frecvent carneţelul, să mă opresc din mers imediat ce mă loveşte inspiraţia şi să notez, deşi cred că ar fi o metodă foarte productivă de a emite idei bune .

Ca dovadă, iată câteva dintre notiţele pe care le-am scris în carneţelul cu spirală:

- “Păstrăm în noi o ură adâncă, pentru care adesea nu găsim explicaţie şi care, amânând să ne-o exteriorizăm, la un moment dat răbufneşte”.

[tocmai trecusem pe lângă nişte oameni care se certau foarte tare]

- “I’m drying tears on wounded faces, and drawing smiles upon them.
Souls fallen from crowded places into such distant spaces.
I’m seeking for time, seeking for hours,
I’m always trying to climb upon this same old wall, and I fall.
Then I climb back again and again,
Until you come and stop me with your lovely hands.
I’m seeking for time, seeking for hours,
But time is still flying away…”.

[în autobuz]

- “Orice poveste frumoasă începe cu un cuvânt potrivit. Sau cu o sumă de cuvinte alese atent, stângaci sau pur şi simplu întâmplător. Aşa cum întâmplător e aproape totul.
O poveste frumoasă începe cu oameni [...]“

[dedicaţie pe o carte, scrisă în timp ce aşteptam pe cineva într-un pub]

- “Aleea Petrişoru, 5, Bl. H 36, Ap. 24, sect. 3, Bucureşti”

[locaţia unde trebuia să merg pentru a lua un interviu]

- “Maturitatea este atunci când renunţi la a-ţi mai dori ca toţi să semene cu tine, să creadă ceea ce crezi tu şi mai ales să te poată înţelege”.

[când aşteptam pe o bancă, în Cişmigiu]