pauldumitru

Bullet face un sondaj.

dă-i un click pe link

adăugire (12 martie): sondajul s-a încheiat, mulţumim pentru participare; ca să vedeţi rezultatele, urmăriţi saitul ziarului în perioada următoare.

Universităţile din Bucureşti nu fac aproape nimic pentru a promova moduri de viaţă sănătoase printre studenţii lor. Nu oferă prea multe opţiuni în ceea ce priveşte mâncarea sănătoasă, nu se implică în programe anti-fumat şi anti-alcool şi nu le cer studenţilor să facă sport.

Mai toate cantinele universitare gem de studenţi la ora prânzului, dar meniurile nu sunt foarte diversificate. Studenţii iau masa la cantină pentru că este relativ ieftin şi mâncarea are un gust mai mult decât acceptabil. „Pentru o cantină, serviciile sunt bune. Îmi place foarte mult mâncarea. E gustoasă şi arată bine”, a spus Florin Bratu, student la Facultatea de Electronică.

Ceea ce pare să-i îngrijoreze cel mai mult pe studenţi este igiena. Multe dintre restaurantele studenţeşti sunt vechi, iar clădirile nu constituie un mediu propice gătitului sănătos. În plus, uneori vasele nu sunt spălate îndeajuns de bine, iar personalul nu serveşte clienţii conform regulilor. „Ar trebui să acorde mai multă atenţie igienei. Asta este într-adevăr o problemă”, a spus Alexandru Niţulescu, student la Facultatea de Electronică.

„Cei care servesc ar trebui să folosească mânuşi speciale şi să poarte bonete, ceva, ca să protejeze mâncarea de bacterii şi păr”. Modul în care arată cantinele noastre reflectă lipsa de fonduri pe care o întâmpină instituţiile de învăţământ superior.

Majoritatea studenţilor intervievaţi cred că universităţile sunt cele care ar trebui să se ocupe de cantine, având în vedere că se află în proprietatea lor. Ioana Savu, director la cantina Universităţii de Arhitectură Ion Mincu a spus că rectorul este cel care verifică dacă totul este bine făcut. El este cel care vine regulat şi are grijă ca serviciile să fie bune… [citeşte tot articolul]

                                                                                                           sursa: The Bullet

Peste 70% dintre studenţii UB sunt fete

  Numărul studenţilor din instituţiile de învăţământ din România a crescut de la 190.000 în 1990, la 650.000 în 2005. Cu toate acestea, proporţia studenţilor de sex masculin a scăzut extrem de mult.
  Astăzi, aproape 71% dintre studenţii înscrişi la Universitatea din Bucureşti sunt fete, conform organizaţiei studenţeşti non-guvernamentale Teamwork. Dacă, în 1990, aproape 53 de procente dintre studenţii români erau băieţi, până în 2005 situaţia s-a schimbat total. În urmă cu doi ani, erau cu 50.000 mai multe fete decât băieţi în universităţi.
  În orice domeniu de studii, sunt mai multe fete decât băieţi înmatriculate. Excepţie fac ingineria şi agricultura. În ştiinţele educaţiei, mai mult de trei sferturi sunt fete, în ştiinţe umaniste şi în arte peste 68%, în ştiinţe sociale, afaceri şi drept aproape 62%, iar în ştiinţe exacte 60 de procente.

Băieţii – lipsiţi de modele

„Psihologic vorbind, fetele sunt mai serioase şi mai prudente şi găsesc că a avea studii superioare este extrem de important pentru a reuşi profesional”, a explicat Ionela Mihuţ, expertă în psihologia la locul de muncă… [citeşte tot articolul]

                                                                                                        sursa: The Bullet

Sondajul are ca subiect modul în care universităţile bucureştene tratează problemele de sănătate cu care se confruntă studenţii.

Implică-te! Dă un click.

adăugire: sondajul s-a terminat, urmăritţi saitul ziarului pentru a vedea rezultatul

“Mai mult de jumătate dintre studenţii universităţilor bucureştene lucrează şi majoritatea celor care nu o fac şi-ar dori un loc de muncă plătit la un moment dat, arată un studiu făcut de «The Bullet».

Din 366 de studenţi, aproape 52% spun că au o slujbă în acest moment. Dintre cei care nu au, 82% spun că şi-ar dori să găsească o slujbă, iar 71% şi-au postat deja cv-urile pe un site de joburi.

«Este destul de uşor să ai un job, datorită programului flexibil de la FJSC (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării). Te-ai putea gândi chiar şi la un job full-time. Nimeni n-a murit din asta. Timp liber? Ai weekend-ul şi serile», spune Alexandru Marian Stănescu.

Studiul a fost făcut parţial online şi parţial prin chestionare cu ajutorul celor de la «The Bullet». Nu este ştiinţific, dar indică părerile studenţilor. Aproape nici unul dintre cei chestionaţi n-ar dori să renunţe la studii pentru un job, deşi işi dau toată silinţa la locul de muncă. Peste 95% spun că nu ar renunţa la studii pentru un job înainte de absolvire.”

dă click pt tot articolul

Pentru că aveam prea mult timp liber (?!!) şi pentru că din cele 5 încercări în a-mi găsi un job genial nu s-a concretizat niciuna, m-am gândit să fac ceva util şi în acelaşi timp interesant: m-am bagat la The Bullet. The Bullet este o publicaţie bilingvă, în engleză şi română, scrisă de studenţi pentru studenţi.

Ziarul este un proiect al CJI (Centrul pentru Jurnalism Independent), o organizaţie non-guvernamentală, care are sediul central în New York - Independent Journalism Foundation. Partea bună e că implicarea la The Bullet e un fel de 5 în 1, pentru că aşa o să cunosc oameni, o să învăţ mai bine engleză, o să capăt experienţă, o să am părerea unui specialist în domeniu şi o să încep să văd jurnalismul dintr-un punct focal mult mai fain decât până acum.

Lucrurile sunt deja foarte interesante şi totul te pune în priză. Vorbim despre ştiri în general şi în particular, discutăm despre ziare străine şi despre modul în care ele au tratat anumite teme, facem ştiri şi vedem ce iese, dar mai ales facem un ziar. Am avut deja câteva şedinţe editoriale şi lucrurile par să înceapă a căpăta formă.

Alan Elsner, Knight International Press Fellow este cel care face astăzi legătura între “afară” şi noi, micii şi - deocamdata cel puţin - inofensivii jurnalişti în devenire. Alan nu numai că a publicat în ziare precum “Washington Post”, “Los Angeles Times” etc. dar a scris şi câteva cărţi care ating probleme sociale şi istorice foarte importante.

Mă rog, în câteva cuvinte, Alan este genule profesor la care cred că am visat mult timp cât eram în liceu şi pe care iată că am ocazia să-l întâlnesc şi să iau parte la nişte ore foarte interactive, care au ceva din modul extraordinar de predare al americanilor.